27 / 28
Atenuare ridicată = grad redus de
transmitere şi izolație fonică bună. În
cazul pereților exteriori unitatea de
masă a suprafeței reprezintă un factor
decisiv. Cu cât masa este mai mare
(beton, gresie calcaroasă, cărămidă
plină) şi peretele mai gros, cu atât
atenuarea este mai bună (= ridicată)
Verificarea stabilității
Verificarea stabilității trebuie să se
facă pentru toate componentele unui
sistem de izolare exterioară. Trebuie
verificată adaptabilitatea în utilizarea
a fiecărui produs. Există situaţii când
trebuie verificate sarcina statică, de-
formarea higrotermică şi forțele de
sucțiune ale curenților de aer.
Punți termice
Puncte exacte în pereţi şi paravane
care prezintă o izolare termică redusă
şi o pierdere ridicată de căldură, ex.
buiandrugii ferestrelor, stâlpi, casetele
jaluzelelor, colțurile clădirilor, etc.
Conductivitate termică
Cu cât un material conduce căldura
mai uşor, cu atât aceasta se va pierde
la exterior mai repede. Conductivi-
tatea termică termică indică con-
vecția de căldură în wat (W) pentru
o unitate de construcţie de 1 metru
(m) grosime la o diferenţă de tem-
peratură de 1 kelvin (K). Unitatea de
măsură este W/mK.
Expansiunea termică
Modificări ale lungimii elementelor
de construcții dependente de tempe-
ratură.
Tencuială termoizolantă
Tencuială cu agregate uşoare (ex.
biluțe de polistiren, perlit) pentru
creşterea efectului de izolare termică.
Glossary | 27
Radiaţie termică
Transferul de energie de la un corp
cald către unul rece prin emisia şi
absorbția undelor electromagnetice în
spectrul infraroşu.
Rezistența termică R
Rezistența termică R (măsurată în
m²K/W) este calculată prin împărțirea
grosimii unui strat de material (d) la
conductivitatea termică a
acestuia, : R = d/
Rezistența termică R
T
Rezistența termică R
T
(unitate:
m²K/W) reprezintă suma totală a
rezistențelor termice individuale a
tuturor straturilor şi a rezistențelor
suprafețelor interioare şi exterioare..
Termografia
Metodă fără contact pentru identi-
ficare punților termice în sistemele
exterioare finalizate ale unei clădiri
utilizând camera în infraroşu.
Sisteme de placare cu fațada
ventilată
Sistemele de placare cu fațada venti-
lată sunt construcții de perete în mai
multe straturi. Ele se compun din par-
tea de înfrumusețare, spațiul de ven-
tilare, şi izolația cu sub-construcție.
Stratul exterior rezistent la intemperii
este despărțit de straturile din spate
printr-un strat de aer.
Coef. de absorbție al apei, W
Indică câte kg de apă sunt absorbite
de 1 m2 de un material specific de
construcţie în 24 de ore (DIN EN ISO
15148: 2002 CDI).
Difuzia vaporilor de apă
Molecule de apă în stare gazoasă
(vapori) din aer, migrează (difuzie) în
direcția presiunii celei mai mici, ex.
din aerul umed al camerei prin zidărie
către aerul din exterior.